11 aprilie 2011

Calatoria mea a pornit sub proaste auspicii. M-am trezit de dimineata, toata noaptea nu am avut somn...si am plecat...! Via Ambasada Romaniei la Paris.
Am ajuns inainte de deschidere, asa ca am asteptat, am baut trei cafele...!
In continuare, pentru o mai buna intelegere, voi reda sub forma unei povestiri- ca doar am pretentia sa scriu o carte-ceea ce a urmat.


Dimineata am avut emotii si nu numai...toata noaptea nu am dormit! Incepeam sa fiu coplesit de importanta a ceea ce aveam de gand sa fac...Turul lumii pe jos prin toate tarile, fara sponsor si plecat la drum cu 270 de euro!
Ma plimbam oarecum preocupat, pentru ca cineva m-a strigat ca imi cazuse umbrela si desi auzisem momentul, nu am dat importanta. Cu cateva zile inainte am dat telefon la ambasada si am explicat ce vreau... Un caiet oficial... a cazut... doamna, o stampila ca plec ...se poate? imi iau eu un caiet!
In sfarsit... doamna Yvette Floricea imi spune sa trec intr-o zi si se rezolva.
-Trebuie sa ma duc pe la ambasada sa-mi ridic pasaportul!
-Cand?
-Joi!
-Treceti atunci joi si intrebati de mine si va rezolv eu de o stampila!
-Multumesc!

Din motive de munca, nu are rost sa le explic acum ca nu sunt relevatoare, nu am reusit sa ajung joi ci doar vineri, si atunci destul de tarziu... domnul de la ghiseu- inca mai era acolo-mi-a spus foarte gentil
-Incercati totusi luni, si atunci sigur o sa rezolvam...


Zilele au trecut, mi-am ridicat pasaportul, intre timp o sunam pe doamna Yvette si nu era de gasit...
Cand m-am hotarat sa plec, dimineata de care va povestesc, doamna Yvette mi-a raspuns in sfarsit...
-Buna ziua , eu sunt cel cu turul lumii cu care ati mai vorbit...
-Imi pare rau, daca am stabilit un rendez vous si dvoastra nu ati venit , inseamna ca nu sunteti serios; si eu cu oamenii neseriosi nu mai vorbesc! Intrati totusi la ambasada si cereti o stampila , poate aveti noroc!



Calatoria mea tindea sa devina dificila de la inceput... Ce lei, ce tigri, ce talhari... ce frig , ce ploi, ce tornade ... Prostii... Prima data trebuia sa ma lupt cu birocratia romaneasca, cu usoare accente frantuzesti - vezi treaba cu rendez vous, adica in Romania , programare, insa in Franta e mai respectata aceasta sintagma si dusa la rang oficial-

In finbe, sun la ambasada si spun cine sunt si ce doresc; portarul imi preia mesajul si dupa vreo zece minute imi zice sa intru:
- Am aicea o stampila, mi s-a spus sa rezolvam asta aici!
-Foarte bine, pe stampila scrie Franta, sau Paris?
-Stai sa vad... Nu scrie AMBASADA ROMANIEI SERVICIUL ADMINISTRATIV!
-Ce sa fac cu asta?
- Stai sa mai incerc!
Mai da niste telefoane si nimeni nu pare sa-i sara in ajutor... Ies pe rand , in acest inteval de timp, persoane importante, intra persoane si mai importante... Portarul vrea sa ma ajute, domnii astia , cam acelasi raspuns invariabil:
- Ce stampila, nu stii ca astea sunt la secretare?




Pauza.....






Incep sa am dubii ca Dumnezeu vrea sa fac aceasta calatorie...





Portarul, singurul care vrea sa ma ajute, isi aduce aminte de doamna Mariea Crasmaru:
-Prin anii 2000 o doamna a venit aici cu aceasi problema;
-Si?
- Nu stiu ce a fost , dar o tin minte...!









Dupa cateva minute de penibilitate, am decis sa plec.....





Probabil si faptul ca, fiind la inceput, aratam un caiet gol... Am patit la fel in Turul Oraselor din Romania pe jos, va imaginati cum am obtinut primele stampile?
Spre final, multi voiau sa puna stampile in el, sa scrie ceva sau sa se semneze...
Oare asa o fi si acum?





La un moment dat, tinand seama ca nu fac calatoria asta decat pentru mine, ma gandeam sa renunt la stampile.... Dar stiu ca acest caiet ma va salva , asa cum m-a salvat in turul Romaniei, de la multe explicatii... Imi va justifica prezenta mea in multe locuri... mai ales ca in UE nu o sa am nici o stampila pe pasaport...
Voi ce credeti, putinii mei cititori?

inceputul

Ideea cu inconjurul lumii mi-a venit in timp ce faceam turul Romaniei pe jos , prin toate orasele,
Pe parcurs m-am interesat si am vazut ca ideea nu este originala si de aceea am decis sa trec prin cat mai multe tari, daca se poate, toate...
Apoi am aflat ca cineva a facut si lucrul asta...Andre Balgiroux, un francez ce a plecat de la 18 ani in lume ... Acum are 70 de ani si anul trecut a trecut si prin Arabia Saudita, singura tara ce ii lipsea din palmares.
Asa ca am plecat la Paris sa il cunosc... nu am reusit, dar am invatat ceva franceza si in plus, am tinut mult sa plec in turul lumii tot din acelasi loc de unde a plecat Dumitru Dan, campionul nostru la mersul pe jos.



Asa ca pe 11 aprilie 2011 am plecat in TURUL LUMII PE JOS.