duminică, 5 februarie 2012

carpe diem

Invazia românilor
Banii care îi dă statul francez românilor ca să se cărăbănească acasă au avut efect contrar. Toţi mai mulţi români au invadat Franţa în speranţa că vor căpăta nişte bani moca.
Trotuarele si acum , iarna, staţiile de metrou sunt pline de ţigani...pardon...de români! Cu copii mici şi foarte mici, în speranţa ca îi vor înduioşa pe francezi să îi ajute să traiască circa o lună (cam atât durează formalităţile).
Că la pubelele şi coşurile de gunoi e concurenţă frate... nu apuci să arunci ceva că e controlat , măsurat şi avizat pentru consum.
Totuşi...mă gândeam ...de ce îi ajută francezii pe cerşetorii români? Peste tot, mai ales în provincie,pe garduri şi pereţi sunt mesaje antiemigrantice (ca să fiu inovator şi în acelaşi timp delicat în exprimare).
Nu ei îi ajută... ci francezii de origine musulmană in special, foşti emigranţi şi ei..., turiştii şi o mică parte foarte rar am văzut, de alţi români care dau din surplusul lor ce e gata să expire!
Mi s-a întâmplat şi mie, trecând prin 19 ţări, să fiu ajutat de mulţi musulmani.Pe unii i-am întrebat de ce ...
Îmi răspund că le cere religia!
Asta e o mare palmă pe obrazul ortodocşilor şi a creştinilor în general. Auzim tot felul de atentate, de bombe şi alte alte motive ce ne duc cu gândul că musulmanii sunt răi ai naibii...
Adevărul că nu toţi sunt aşa. Sunt fanatici cu orientare proastă sau rău sfătuiţi şi fanatici care indiferent ce se întâmplă, pun preşul jos şi se roagă la ora care li se cere.
Băgatul în oală pe toţi musulmanii la un loc e ceva similar cu ceva ce ne identificăm chiar noi. Ţiganii sunt români ,dar nu toţi românii sunt ţigani...
Am rămas plăcut surprins când am aflat că la acest lucru subscriu şi mulţi francezi.Dar trebuie să completez, majoritatea sunt din provincie...
Într-o seară ( se întunecase deja) nu gaseam loc de campare...opreşte în spatele meu o maşină a jandarmeriei franceze.Legitimare , întrebări şi tot tacâmul...(în atare situaţii şi multe altele...o să vă mai povestesc...nu trebuie să le arăţi că ştii franceza).
Totul OK, mă întreabă ce caut la ora asta pe acolo... În engleză le spun că fac înconjurul lumii, le arăt caietul cu ştampile şi insist să le spun că ştiu cum sunt priviţi românii, dar eu vreau să le arăt lor şi la toată lumea că sunt şi altfel de români care îşi văd de treaba lor şi...
...-nu a-ţi fi ştiut asta dacă nu mă opreaţi!
Spre surprinderea mea , unul dintre ei, care ştia engleza, îmi răspunde că el nu face parte din rândul celor care sunt împotriva românilor, el veghează la respectarea legii, indiferent de cine e vorba şi în acelaşi timp, apreciază ceea ce fac şi , ba mai mult , se oferă să mă ajute dacă vreau să dorm într-o locuinţă socială , pusă la dispoziţie de primărie, pentru situaţii de genul ăsta... Bineînţeles că am acceptat...Era vineri noaptea târziu deja... Dar doamna pe care au deranjat-o jandarmii ca să vină să descuie nu s-a supărat nici pentru oră, nici pentru că vine pentru un român...Ba mai mult, după ce mi-a arătat condiţiile...mi-a spus că pot sta până luni...Adică am stat acolo trei nopţi şi două zile...
Căldură, apă caldă, aragaz...tot ce trebuie să te simţi bine! Şi a venit la fix, pentru că eram deja cam obosit şi aveam nevoie de pauza asta...Vara e altceva....poţi dormi trei zile afară...dar in noiembrie-decembrie e cam incomod, nu?
De la 1 decembrie un francez mi-a oferit de lucru...la o poterie, adică la un depozit de oale şi ulcele, statui şi alte chestii asemănătoare.
Asta nu e ceva straniu; mai surprins am fost cand peste două zile au închis sezonul şi m-au lăsat singur acolo...Vine barosanul periodic şi îmi aduce de mâncare, stau într-o rulotă încălzită şi mă gândesc să mai plec de aici sau nu până la primăvară? Partea bună e că aş putea termina cartea de scris ,dar partea rea e că nu am internet...sunt foarte izolat ,într-un catun...foarte aproape de autostradă,lângă un drum foarte circulat...dar totuşi foarte izolat...
Dar ce m-a mirat cel mai mult pe mine a fost faptul că m-a lăsat singur cu atâta gestiune pe mână, fără să-mi ceară să ma legitimez măcar...Nici nu ştie cum mă cheamă...îmi spune (aşa a reţinut) Miguel şi după felul cum o spune seamănă cu Mirel:
Bineînţeles, acum nu aş mai pleca eu ,pentru că am de primit nişte bani....dar la inceput puteam pleca dupa trei patru zile şi nu cu mâna goală!
Mă gândesc totuşi să-i spun la urmă, că în caz că mai are nevoie de forţă de lucru şi găseşte tot un român... să-i ceară actele ca garanţie sau să îi i-a măcar datele.
Sunteţi de acord cu mine?

Un comentariu:

  1. Salut Mirel!

    Felicitari pentru alegerea facuta si pentru curajul de a pleca la un astfel de drum!
    Te apreciez si un pic te invidiez, in sensul pozitiv! :)
    Numele meu este Edward si imi pare bine sa te cunosc, chiar si asa. E timpul ca romanii sa demonstreze ca sunt o natie de oameni deosebiti.
    Eu voi pleca in curand in " Turul Romaniei la Pas". Un proiect gandit de mine si pe care incerc din rasputeri sa-l pun in opera cat de curand, chiar la 01.06. daca se v-a putea. Pentru a avea mai multe detalii te rog sa intri pe blogul meu : Florile primavara . Merci!
    Toate cele bune si pe curand! Drum Bun !

    Cu prietenie, Edward


    Edward Chirlacopschi
    Consultant Nutritie si Kinetica
    edward.chirlacopschi@gmail.com
    http://florileprimavara.blogspot.com
    0721200661

    RăspundețiȘtergere